Boabe de cafea

O scrisoare către examenul de Bacalaureat

„Stimabile domn” Bacalaureat, așa cum spunea Caragiale pe vremuri, nu voi începe cu lingușeli, spunându-ți cât îmi ești de drag și cu câtă fervoare și entuziasm te aștept. Nu, nu îmi ești drag nici mie, nici colegilor mei, iar tu știi foarte bine acest lucru și te bucuri de el, aș îndrăzni să spun că te bucuri din plin.

Știi, pentru mine ești un mare paradox, pentru că atunci când te hotărăști să apari (crede-ne, o dată pe an e mai mult decât suficient), aducând în fața ochilor noștri rezultatele pe care noi le-am obținut, provoci un amalgam de emoții. Îți place să stârnești lacrimi… pentru unii, lacrimile sunt de fericire, de ușurare după atâta muncă depusă, pentru alții sunt lacrimi de amărăciune și tristețe, dezamăgire; a treia categorie e formată din cei cărora nu le pasă dacă au picat sau au trecut mai departe și dacă nu varsă lacrimi acum, vor vărsa mai târziu, când vor realiza că ar fi trebuit să te trateze cu o altfel de atitudine. Tu arăți unora viitorul sub imaginea unui drum luminos, încununat cu succes, altora le încurci toate planurile și îî prinzi în pânzele tale de păianjen, descuranjându-i și punându-le pe ochi un văl negru, aducând văduvirea speranței la doar 18 ani.

Îți scriu aceste rânduri, pentru că știu că urmează să bați la ușa mea în anul care vine. Știu că mă vei vizita și pe mine, vei trece și pe cărarea vieții mele și e inevitabil să nu mă întâlnesc cu tine.  Îți place să pari intimidant, punându-ne înainte teancurile de hârtii pe care le învățăm, ca să îți putem ține piept atunci când vom sta față în față. Te bucuri că aproape ne răpești unul dintre cei mai frumoși ani ai tinereții noastre, secându-ne de toată vlaga și energia. Dar toate astea se întâmplă pentru că noi ți-am dat voie…

Vreau să te anunț încă de pe acum că nu te voi lăsa să-mi furi bucuria acestei veri și a ultimului an în care port cu mândrie numele de licean. Ba, din contră, voi lupta cu toate armele mele ca să fac din acest ultim an unul dintre cei mai frumuși, unul de care să îmi aduc aminte cu plăcere și să îmi doresc să îl mai retrăiesc. Nu-mi voi lăsa prietenii și colegii să se plece în fața ta și să le tremure genunchii de frică. Anul ăsta, eu aleg după ce reguli jucăm!

Te anunț că voi învăța mult… mai mult decât niciodată… Voi învăța să mă bucur de fiecare ceas pe care îl petrec pregătindu-mă, căci nu vreau să te privesc ca pe un blestem, ci ca pe o mare binecuvântare. Tu nici nu știi că mă ajuți să învăț să muncesc din greu și îți promit că nu am să mă plâng pentru că, privind partea plină a paharului, tu nu ești decât o pagină, nici măcar un capitol din romanul vieții mele, o filă care mă pregătește pentru viața de adult pe care va trebui să o îmbrățișez.

Mulți te numesc examenul vieții. Te umfli în pene precum un păun când auzi asta, nu-i așa? Eu n-am să te numesc niciodată așa. Adevăratul examen al vieții mele îl dau doar în fața lui Dumnezeu. Tu știi că eu nu pot singură, că sunt neputincioasă, slabă și că sunt un om limitat, dar tu nu știi  care va fi secretul reușitei mele în viață. Secretul meu e că prin orice trec, Dumnezeu mă ține de mână, pentru că am ales să nu îi dau drumul. Cu El mă simt întotdeauna în siguranță, de aceea nu mi-e groază de tine și nu te consider un Bau-Bau. Nu mi-e frică de Bau-Bau și am încredere că totul va fi așa cum trebuie să fie.

E adevărat că mereu mi-am dorit să fiu capul listei, ci nu coada. Și de foarte multe ori în viața mea am acționat greșit ca să ajung acolo unde vreau, fără să știu să răspund la întrebarea: care e scopul pentru care îmi doresc să fiu prima? Sunt conștientă că va fi greu, că voi avea mult de muncă, dar cu niciun chip nu voi mai repeta greșelile mele din trecut, nu mă voi lăsa prinsă în farmecele tale, nu voi lăsa ca stresul și emoțiile să-mi fure sănătatea, bucuria, pacea interioară. Și dacă voi reuși să fac față întâlnirii cu tine așa cum îmi doresc eu, va fi pentru că acum știu motivația care stă în spatele acțiunilor mele, va fi pentru că nu voi lăsa frica să mă copleșească. Știu cât am învățat și cât muncesc de 12 ani încoace și știu că de partea mea se află cea mai importantă Comisie. Și dacă, prin absurd, voi lua o notă  mică, nici atunci nu îți voi da satisfacția de a  te hrăni cu lacrimile mele, pentru că o notă reprezintă ce știu eu la un moment dat și nu mă definește ca persoană.

Te aștept cu pace în inimă, cu liniște, dar în același timp cu seriozitate și responsabilitate. Ți-am spus, am puterea să te transform din blestem în binecuvântare și știu că fiecare elev are aceeași forță atunci când înțelege că bucuria de a trăi nu merită să fie răpită de niciun examen și că ține de noi să alegem ce tren luăm pentru a coborî în gara unde tu ne aștepți.

Aștept să ne vedem și să încheiem odată pentru totdeauna socotelile. Până atunci, mă bucur de anul minunat care a rămăs până la întâlnirea noastră.

Cu sinceritate,

O viitoare studentă

Next Article

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *