Boabe de cafea

Primii pași în regim voluntar

   Voluntarii sunt plătiţi în şapte cifre… ZÂMBETE.

Nu am crezut niciodată că voi ajunge voluntar. Până acum doi ani nici macar nu îmi puteam explica clar ce face si ce este așa-zisul voluntar. Aveam doar o imagine vagă în minte. Nimic foarte bine definit. Și cum aș fi putut lua forma acelei imagini dacă nici măcar nu mi-o puteam explica? Simplu. A trebuit să ascult si să-mi îngădui răbdare pentru a înțelege. Aceasta a fost cheia care mi-a deschis drumul spre care am pășit voluntar și cu sufletul plin de speranță si aspirații…

Am inceput cu pași mici. Inițial am avut mari probleme cu încrederea pe care mi-o acordam adeseori. Se întâmpla tipica tragedie de a-mi acorda prea puțină. Deficitul meu și-a spus cuvântul încă de la inceput. Astfel , m-am trezit intr-o mare de oameni care aveau țeluri precise si care îndeplineau tot soiul de responsabilități cu zambetul larg si fără a-și dori nimic in schimb. M-am simțit ca o șoaptă printre atâtea strigăte de luptă.

Apoi am reușit să mă acomodez cu titlul care mai tarziu avea să-mi aduca nenumarate motive să iubesc să ajut. Am semnat contracte doar în numele formalității. Nu câteva hârtii m-au făcut voluntar, ci dorința mea de a fi vocea celor din jurul meu, de a le fi îndrumătorul lor și, nu în ultimul rând, de a le fi sprijin. Într-un final, problemele cu încrederea au început să dispară din peisaj. Cu fiecare activitate la care participam abilitățile mele se conturau mai frumos.

   Nu există nimic mai puternic decât inima unui voluntar.

Cel mai placut moment a fost întâlnirea cu ceilalți voluntari. Deși lejeritatea în comunicare și ușurința cu care acționau în sincron m-au stânjenit la inceput, m-am conformat repede si m-am pliat după modul lor de a fi. După ce am ajuns să-i cunosc individual, mi s-a parut din cale afara de ușor să fac parte din echipa lor. Aici am învățat una din cele mai importante lecții. Fiecare om are în spate o poveste a lui. Daca reușești să înțelegi modul în care a scris-o vei reuși alături de el să scrii încă o poveste care vă va aparține amândurora. Pot spune cu dragă inimă că cei ce imi sunt coechipieri îmi sunt, fara dar sau poate, prieteni.

Beneficii, obligații, dezvoltare personală, furtuni, clipe de neuitat, muncă, dăruire, AJUTOR, altruism, zambete, mulțumire… Acestea sunt ingredientele în meniul unui voluntar. Oricare dintre noi poate fi bucătar în acest minunat domeniu. De ce să nu gătesti și tu, micule voluntar? Oamenii au nevoie de ceea ce poți tu să oferi. De ce să te limitezi la a fi un simplu cetățean când poți fi mai mult de atât? Este momentul tău dacă încă nu ești voluntar.

Previous ArticleNext Article

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *