Poezii

Poem: Călătoria

Dacă tot este Ziua Culturii Naționale, spunem că este momentul potrivit pentru a inaugura categoria „Poezii”:

Călătoria

Uitând de mine-am colindat
Pe munți, la mare, în lung și-n lat,
Am străbătut multe câmpii,
Podișuri, ape, lanuri, vii.

Mi-am cântat dorul peste tot,
Mi-am zis mereu că am să pot,
Am înfruntat întreaga lume,
Am ascultat și vorbe bune.

Visând, cu Luna am sperat,
Plângând, cu stelele-am țipat,
Curgând, cu râuri am tot iubit,
Cunoscând lumea-am suferit.

Și tot mergând în drumul meu
L-am cunoscut pe Dumnezeu,
A fost cu mine, m-a ajutat,
Când n-am putut în El am sperat.

Am contemplate natura toată
Văzând că e o-ntreagă artă,
Am respirat cu fluturii,
Și am zburat cu vulturii.

Iar în deșert când am ajuns,
Am iubit iarăși pe ascuns,
Am iubit Soarele, nisipul,
Am iubit tot văzându-i chipul.

Călătoria a continuat
Pe Amazonu-ndepartat,
Am râs acolo cu maimuțe mici,
Și-am învățat să desenez furnici.

Riscând tot ce am prețios,
În multe locuri eu am fost,
Am cunoscut, am și glumit,
Am contemplat și-am risipit.

Călătoria mea e în decurs
Și mai am mult pe drumul ăsta de parcurs,
Căci viața toată-i o călătorie,
Și drumu-l faci așa cum o să-ți placă ție!

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *