Poezii

Scrisoare: Mama – Floare de Dor

„Mama a fost prima mea întâlnire cu un înger.”- Neale Donald Walsch

Mama, ninsă de anii care au trecut peste ea, albă de credință, roșie de focul cu care se roagă pentru binele meu, verde de florile pe care le îngrijește, albastră de cerul infinit pe care-l poartă în privire, Mama-i un curcubeu după o ploaie de mai. Căci numai curcubeul leagă pământul de cer, așa cum și Mama mi-a dat aripi de credință să ating Cerul.

Aș vrea să pot culege stelele de pe cer, să i le așez pe gene, pe genele ei lungi și negre, care au fost udate de lacrimi amare.

Aș vrea sa pot culege perle din adâncul mării, să i le pun la urechi, urechile ei care au auzit atâtea jigniri.

Aș vrea să pot culege flori de mărgăritar, să i le pun la gât, șirag pentru zilele în care nu s-a simțit frumoasă.

Aș vrea să pot culege fluturii de pe albăstrele, să îi poarte pe umeri, umerii încărcați de prea multe greutăți.

Aș vrea să pot culege picături de rouă, să i le pun în palme, palmele împreunate în rugăciune.

Aș vrea să pot culege note de pe portativ, să i le pun în glas, glasul înecat de plâns.

Aș vrea să pot culege lacrimi, să-i vindec rănile încă deschise.

 

Aș vrea s-o culeg dintr-un câmp de Flori de Dor și s-o port în sân mereu.

 

Dormi, copile drag/Mama îți trimite/Peste-al serii prag/Vise liniștite, îmi cânta când eram mică, înainte de culcare.  Și adormeam. Și se așternea liniștea în casa noastră și ocroteau îngerii familia noastră.

Familia noastră:

Mama,

bunica,

eu…

și pisica.

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *