Educativ, Evenimente

Elisabeta Polihroniade: Pièce touchée, pièce jouée!

        Dacă ai atins o piesă, ești obligat s-o muți. <<Pièce touchée, pièce jouée!>>. Şi după ce ai făcut mutarea, nu mai ai voie s-o retragi. Sunt nişte reguli care exprimă o societate, declara Elisabeta Polihroniade.

        Cea mai cunoscută șahistă din România a devenit Maestru Internațional în 1960, a obținut 9 medalii olimpice, a fost campioană națională în 1966, 1970, 1971, 1972, 1975, 1976 și 1977 și reprezentantă a României la Jocurile Olimpice. Licențiată a Facultății de Filosofie din cadrul Universității București, șahista a participat la peste 100 de competiții, de cele mai multe ori ieșind învingătoare.

Personalitate complexă, Elisabeta Polihroniade a fost pasionată și de muzică, literatură sau matematică. A condus și a editat Revista Română de Șah — „Gambit”, a fost realizatoare în cadrul TVR timp de patru decenii, călătorind la concursuri internaționale la care realiza reportaje pentru un gen inedit de emisiuni în care dezvăluia tainele șahului. Eu am fost primită în televiziune de pe vremea facultăţii. Ani în şir am fost simplu redactor. Într-o zi, mă cheamă directorul televiziunii şi-mi spune: «Vrei să dai examen să fii realizator?». Sigur că voiam, am dat examenul, l-am luat! Deci, răsplata vine. Dacă te străduieşti şi te concentrezi, nu se poate să n-ai răsplată, la un moment dat.

        Nu mă las până când şahul nu ajunge în fiecare casă!

A militat pentru introducerea șahului în programa școlară, având diverse intervenții la Ministerul Educației și Sportului. La noi există o comisie care se ocupă de şahul în şcoli, dar din păcate n-au fost rezultate prea bune, pentru că lumea nu înţelege de ce i-ar fi util unui copil şahul. De ce? În primul rând, îi formează caracterul, îl învaţă să-şi respecte promisiunile, cum să acţioneze într-o unitate de timp. Repet: de la jocul de şah, înţelegem o serie întreagă de fapte. Chiar şi sacrificiile sunt de înţeles. Poţi să sacrifici chiar dama, ca să obţii ceva. Rezultatul? După un sacrificiu vine şi răsplata. Introducerea şahului în şcoli e unul dintre marile mele scopuri şi-mi pare foarte rău că la noi în ţară şahul prinde atât de greu.

Am văzut atâţia copii talentaţi, disciplinaţi, serioşi. Şi mergem în continuare prin sate, nu mă las până când şahul nu ajunge în fiecare casă. Asta e dorinţa mea! Fiecare familie să aibă un şah.

        Pionul iarăşi este o piesă interesantă, pentru că are puterea de a se transforma în regină.

Geniile pot fi atât moștenite, cât și educate. Elisabeta Polihroniade afirma că în sportul minții trebuie sa existe un echilibru perfect între talent și exercițiu. Cel mai bine ar fi să existe amândouă. Noi spunem că 10% este inspiraţie şi 90% – transpiraţie. Spre deosebire de scris, de literatură. În şah, eu trebuie să gândesc corect de la prima mutare până la ultima şi sub presiunea adversarului meu.

        În şah nu există reguli care să-ţi permită să trişezi.

Elisabeta Polihroniade nu spera și nu credea într-o societate perfectă, nu pleda pentru perfecțiune, ci pentru frumos, pentru strict și nobil, principii pe care le-a ilustrat atât pe tabla de șah, cât și în viață. Regina Șahului acționa în societate ca în sport: știa că orice ideal trebuie îndeplinit, că orice promisiune trebuie respectată, că o mutare nu poate fi retrasă, pentru că dacă ai atins o piesă, ești obligat s-o muți. <<Pièce touchée, pièce jouée!>>

Previous ArticleNext Article

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *