Atitudine

Declarație de dragoste

Nu! Nu este ceea ce pare, dar mi s-a părut adecvată ironia, luând în calcul tematica zilei de 14 Februarie. „Be Vali!” zicea un nene într-un clip deja consacrat pe Youtube, așa că am să-i preiau trademark-ul ca să-mi condimentez puțin ideea.

Ce înseamnă pentru mine ziua asta? O zi ca oricare alta, sincer. Sau, cel mult, o altă tentativă a românilor de a-și regla frecvențele cu cele vestice, că doar ni s-a luat de atâta cazacioc și muzică de la bulgari (cei bătrâni știu). Be Vali, am s-o dau pe șleau din acest moment, după cum urmează: unii văd această zi ca pe o ocazie de a face sex cu iubita, alții o văd ca pe o oportunitate ideală de a sparge niște bani strânși cu greu pe o ieșeală în oraș, pentru ca ulterior să facă sex cu partenerul, dar mai sunt și unii care încă mai cumpără inimioare de la tarabele proaspăt așezate undeva în centrul orașului, cu evidentul motiv… de a face sex. Ce primitivi părem așa când e spus și pus totul în cuvinte. Dar ăsta-i adevărul! Și ne place așa.

Ce nu-mi place mie este legat de toată ideea asta de jumătate, suflete pereche și alte bălării rupte din basme și din filmele de tip dragoste de liceu, care, bineînțeles, toate au final fericit. Trezirea! Cred că dacă cu toții ne-am opri din a mai crede și din a ne mai dori asemenea „idealuri” și ne-am rezuma doar la principalul motiv pentru a sărbători această zi, enumerat mai sus, am fi mult mai fericiți, sănătoși și cu câțiva neuroni în plus și fire albe în minus.

Nu spun toate chestiile astea ca urmare a unui eșec pe plan sentimental sau alte motive puerile, ci din proprie experiență și cu ajutorul câtorva vorbe de la niște oameni micuți. Și dacă tot nu te-am convins, uită-te puțin în jur: peste tot este promovată ideea de cuplu, dragoste până la adânci bătrâneți și tot așa. Și uită-te din nou în jur, dar, de data asta, în jurul tău, și spune-mi dacă ceea ce-i promovat este și trăit în viața reală. Nu vreau să generalizez la maxim, sunt și excepții, care, în opinia mea, au fost forțate de împrejurimi sau n-au avut destulă materie cenușie și posibilități ca să procedeze altfel, însă trebuie să privim imaginea în ansamblu și să încetăm să ne tratăm viața că pe un film. Plus că, la un moment dat devine plictisitor, nu crezi? Închipuie-ți să vezi aceeași față pentru tot restul vieții tale? Să nu evoluezi? Să nu cunoști persoane noi? Să stagnezi? Mă apucă fiorii. Nu mersi!

Ca să nu mai zic de oamenii aflați într-un mariaj. Cel puțin cei tineri, cu toate că și cei mai trecuți prin viață probabil încă își blesteamă zilele când au pus inelul pe deget. Eu nu vorbesc din filme, spre deosebire de cei aflați la începutul unui mariaj, întrucât am surprins oameni ce merg spre 30 de ani pe toată evoluția mariajului. Dacă ar fi o statistica demnă să ilustreze această perioadă ar fi una precum cea a economiei din România din ’89 încoace. Pleacă de sus și sfârșește jos. Plus că, majoritatea celor aflați într-un mariaj sunt ca și fumătorii, regretă că s-au apucat și caută o metodă să scape din bucluc. Nu mersi, din nou!

Acum, tu ești stăpân pe deciziile tale, dar consider că nimeni nu vrea să-și împartă viața, care și așa este destul de scurtă, cu cineva… cel puțin nimeni cu capul pe umeri. Sau poate-s eu diliu și restul oamenilor sănătoși. Oricum ar fi, nu o lua prea personal, e doar o opinie, be Vali! La mulți ani, apropo, dacă te cheamă Vali sau derivatele!

Previous ArticleNext Article

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *