Fun

Despre înjurături

Zilele trecute niște vecini de-ai mei se certau, cum fac de obicei, cu cineva, probabil o altă persoană aleatorie care nu știa “cum stă treaba” prin zonă. Nu a durat mult până când vecinii mei au scos bine cunoscutul arsenal de înjurături. Ce-I amuzant e că, după ce și-au băgat, și-au scos și au făcut sex oral între ei, din vorbe țin să specific, la un moment dat, oponentul, văzându-se în fața unei coaliții de forțe, mama și fiica, bine dotate cu “armele” la ele, a lăsat de la el, în ciuda atacurilor de tip blitzkrieg lansate în continuu asupra acestuia, chiar și după încetarea sa. Cu alte cuvinte, nu se mai auzea decât vocea vecinilor mei care încă își băgau și-și scoteau, dar efectiv doar atât făceau.

Nu știu cum ești tu, dar mie îmi place când înjur, căci și eu o fac foarte des, să o fac mai cu cap. Cu toate că nu prea înjur eu din ranchiună, așa cum făceau cei menționați mai sus, dimpotrivă, mă folosesc de înjurături pentru a-mi accentua ideile și pentru a-mi pipera putin… modul de exprimare, dar nimic mai mult. Și dacă te înjur, o fac cu un motiv întemeiat, mai mult ca sigur, cum urmează: “(bă/fu) ‘ți-aș –aici depinde de ce am la îndemână la ora respectiva– în – la fel, poate varia de la dumnezei, mamă, bunici, chiar și obiecte pe care le găsim în gospodăria fiecăruia, că doar suntem inventivi în toate, noi românii, mai ales în înjurături, și în final, de –aici iarăși am o gamă largă din care îmi place să aleg, de la brutar, scris în franceză, om cu dezabilitati fizice sau servus, din latina” – nu am probleme în a-mi alege cuvintele.  Ce-I deranjant însă, este repetivitatea înjurăturilor lipsite de motiv și de caracter.

E interesant totuși, cum ne folosim de niște cuvinte, că doar asta sunt, cuvinte goale, pentru a ne exprima direct furia, frustrarea și alte sentimente din registrul acesta. Nu-I amuzant cum creierul nostru face legătura, imediat cum aude o înjurătură, la lucruri de rău și intră într-o poziție defensivă? Adică, când cineva și-o bagă in mama ta, nu o face literalmente, doar dacă nu cumva te injura… tatăl tău, dar în alte circumstanțe, o face doar ca să-ți lase de înțeles că nu-I place fațaul tău și pentru că te-ar lipi de un calorifer și te-ar da la cei ce cumpără articole de genul, care circulă de regulă în caruțe.

Nu e un mister… cu toții înjurăm și dacă nu o faci, îți sugerez să te apuci cât se poate de prompt pentru că e moka și e ca o terapie. Atâta doar te rog să nu te folosești de sfintele înjurături în scopuri mârșave: nu le folosi cu ciudă, înjură-ți prietenii în schimb, ei au spatele tăbăcit de la câte le-ai făcut și orice ai face, nu rămâne fără înjurături, nu te repeta… fii original! Să fim serioși, ar fi și păcat, fiind mândrii vorbitori ai unei limbi atât de permisive, în ceea ce privește domeniul înjurăturilor, să nu ne folosim la maxim de toate variabilele pe care limbă română ni le oferă.

Spor la înjurat! Cine stie… poate devine sport național în viitor, hă?

Previous ArticleNext Article

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *