Muzică

Versuri de ieri și de azi

Îmi place să cred că adolescentul contemporan este, așa cum de fapt ar trebui să și fie,  călăuzit în această perioadă a vieţii sale de setea de cunoaștere, de dorinţa de a afla cât mai multe, de a asimila informaţii ce vor constitui temelia culturii sale generale, a modului de gândire și de comportare în societate.  Faptul că lectura este cel mai sigur mod de a ne crea bagajul de cunoștinţe cu care pășim printre adulţi, asta sper că nu mai este contrazis de nimeni cu scaun la cap în ziua de azi. Dar, din pacate, odata cu dezvoltarea tehnologiei, mass-media și modalităţile moderne de entertainment  au început să facă parte din vieţile noastre din ce în ce mai mult, înlocuind clasicul citit și promovând, de cele mai multe ori, nonvalori.

Subiectul disecat (metaforic vorbind) și analizat în cele ce urmează este cel muzical, deoarece schimbările suferite de acesta arată clar evoluţia unei societăţi, gradul de cultură și  de sensibilitate de care dă dovadă. Nu trebuie să fii o reîncarnare a lui Sigmund Freud ca să faci o psihanaliză plecând de la melodiile românești pe care le auzi pe cele mai multe dintre posturile de radio sau televiziune. O simplă ascultare și noţiuni elementare  de logică vor fi mai mult decât suficiente ca să vezi că sensurile anumitor cuvinte sunt folosite in maniere curioase, dacă nu chiar dubioase, ca să nu mai vorbim de rima formată dintr-un cuvânt românesc și altul englezesc (până și rima s-a cosmopolit), dezacorduri și lipsa logicii din frază. Este interesant să exersezi analiza stilistica pornind de la versurile hit-urilor de la radio, pentru că poţi ajunge la concluzia că ceea ce asculţi nu îţi transmite nimic prin cuvinte, ajungându-se la o criză a limbajului ca în literatura absurdă a lui Eugen Ionescu,   că una dintre cele șapte arte fundamentale a devenit o succesiune de impulsuri electrice programate prin softuri complicate, totul transformându-se într-o industrie profitabila ce sună bine și se vinde și mai bine. De cele mai multe ori ritmurile sunt energice, plăcute, dansante și poate că este chiar o tactică prin care ele să distragă atenţia de la „logos”.

Ipoteza fiind lansată, ea trebuie susţinuta cu argumente (așa ne aducem aminte de subiectul II de bacalaureat). Iată deci câteva exemple concrete. Un cântăreţ în vogă pe plaiurile mioritice îl anunţă pe ascultător că el vara nu doarme, simptomă ce pare să anunţe o insomnie estivală, pe când o cântăreaţă încurajează ecologia și Ora Pământului prin versul  „Stinge lumina, arată-mi calea”. În cazul în care există plângeri cu referire la faptul că nu se promovează cultura și că cititul este „old-fashion” , ascultătorul român este delectat cu versurile „Nici Caragiale nu are o noapte furtunoasă/Așa de lungă și intensă ca a noastră”, de unde se observă că excesul de zel se transformă la un moment dat în lipsă de respect faţă de valorile naţionale. Oferta diversificată se continuă cu dezacorduri („Ieși afară, măi ciobane,/Că ne dă lupii târcoale”) , comparaţii curioase („Ești ca fierul de călcat,/Mă aburești până mă arzi”) și nonsensuri („Nu poţi reaprinde un foc ce deja s-a stins” , „Erau treizeci de grade și in noi, dar și afară”).  Totul culminează cu rime hibridizate   mendelian între cuvinte românești și englezești: „Taxi, du-mă unde vrei, / Oriunde m-ai duce/ Ştiu bine ca voi fi OK” , „Ţie ţi se pare funny, / Eu nu vreau la Miami” , „What can I do?  / În mintea mea ești tu”. Interesant, nu?

Nu este însă un fenomen întâlnit numai la noi, versurile melodiilor având deficit de calitate și peste ocean, însă așa cum am învăţat de curând la ora de geografie, este mai important pentru om să cunoasca mai întai orizontul apropiat și la fel de important, să-și respecte limba maternă. Exemplele date nu redau în proporţie de 100% situaţia, nu trebuie să  generalizăm. Există multe cântece românești noi foarte frumoase, cu versuri originale ce conţin figuri de stil reușite și care abordează teme importante. De curând s-a lansat o melodie ce amintea de problema alienării de sine, ceea ce aduce o rază de speranţă celor pesimiști.

În opoziţie  cu situaţia actuală, muzica din a doua jumatate a secolului trecut se folosea în mare masură de versurile poeţilor, ceea ce asigura sensibilitatea ce trebuia trasmisă. În plus, culturalizarea maselor se făcea mai ușor, căci literatura ajungea într-un mod plăcut la omul de rand, ceea ce demonstrează că acel concept de educaţie alternativă nu este atât de modern pe cât s-ar zice.

Cuvintele așternute pe hârtie de poetul Adrian Paunescu au prins glas cu ajutorul cântăreţilor de folk și impresionează prin profunzimea mesajului transmis. Ele nu violentează auzul ascultătorului și nici lobul frontal al creierului, cel responsabil de gândirea logică. Astfel, cântăreţi deosebiţi precum Tudor Gheorghe, Gil Dobrică, Vasile Şeicaru,  Nicu Alifantis, Mircea Vintilă, Emerich Imre, Ştefan Hrușcă, Tatiana Stepa și mulţi alţii au prezentat publicului larg versurile marelui poet. Iată  doar câteva dintre cele mai frumoase pe care le-am găsit:

„Timpul vieţii ni-i scurt ,/Hai să-l facem curat, /Trăiesc unii din furt,/ Alţii doar din ce au dat./Sunt săraci şi bogaţi,/Laşii scuipă pe bravi./Voi ce-n lună zburaţi/ Pân’ la cer vă urcaţi/Pe spinări de noi sclavi. ” („Pamântul deocamdată” )

„Mi-e dor de tine și îți caut chipul/ În fiecare margine a firii/ În podul palmei dacă iau nisipul/ Simt un inel jucându-se de-a mirii.” („Nebun de alb”)

„În povestea copacilor goi/scârţaind într-o singură ușă,/este vorba de noi amândoi,/
este vorba de foc și cenușă./Doi copaci fără frunze pe drum,/după cum ii privește înaltul,/doi copaci prin sărutul de scrum/aplecându-se unul spre altul/” („Copaci fără pădure”)

Fragment din „Rugă pentru părinţi”, una dintre cele mai emoţionante poezii ale lui Păunescu, transformată în cântec de Ştefan Hrușcă:

„Enigmatici și cuminţi,/Terminându-și rostul lor, /Lângă noi se sting și mor, /Dragii noștri, dragi părinţi. /Cheamă-i, Doamne, înapoi, /Că și-așa au dus-o prost/Şi fă-i tineri cum au fost,/Fă-i mai tineri decat noi.”

Versuri scrise de Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Grigore Vieru, George Ţărnea și alti mari poeţi s-au mai bucurat de ritmuri vesele, triste sau melancolice și de glasurile calde ale cântăreţilor mai sus amintiţi.

Prin această comparaţie, eu sper că am adus argumente care să susţină încurajarea lecturii și crearea unui sistem corect de valori, căci multe sunt informaţiile pe care le primim din media și numai de noi depinde selecţia celor cu adevarat utile.

Previous ArticleNext Article

1 Comment

  1. Pot spune ca un adevar se ascunde in spatele acestui articol, doar ca versul “iesi afara mai ciobane,ca ne da lupii tarcolae” este inspirat dintr-o opera din folclor, si e folosit pentru a evidentia atmosfera stanei, regionalismul, imperfectiunia locului. Limbajul nu este gresit ci mai degraba adecvat. Nu vei gasi ciobani sa vorbeasca corect.
    Putina documentare nu ar strica, poate suna gresit, dar trebuie privit in ansamblu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *