Cărți

Despre urmașii lui Confucius…

Orientul a fost dintotdeauna considerat de europeni un spaţiu ce găzduiește populaţii greu de înteles, mult prea diferite de cele conduse odinioară de Cezar, Napoleon sau Alexandru cel Mare. Drumul Mătăsii era simbolul relaţiei dintre cele doua părţi ale Eurasiei, aceea strict economică. Complexitatea este, însă, caracteristica ce descrie cel mai bine civilizaţia chineză, căci nu se compară cu niciun alt sistem de gândire și de organizare. Studiul acesteia poate dura o viaţă întreagă și se poate să nu fie îndeajuns, dar pentru cineva care dorește să își dezvolte cultura generală, cartea lui Jan Wong – Misiune la Beijing – Confesiunile unei foste maoiste – este o modalitate excelentă de a vedea cu ochii minţii unul dintre cele mai mari orașe ale lumii, Beijingul, dar și de a învaţa câte ceva despre istoria, în special cea recentă, a Chinei. Faptul că este vorba de informaţii despre trecutul unei ţări nu trebuie să vă trimită cu gândul la o înșiruire plictisitoare de ani, bătălii și conducători. Modul în care autoarea și-a organizat ideile este unul foarte îngrijit, îmbinarea dintre acţiunea propriu-zisă a cărţii și prezentarea istoriei Chinei este realizată foarte bine, iar glumele presărate din loc în loc completează perfect scrierea.

 

Jan Wong s-a născut în 1953, în Canada. La 19 ani a plecat în ţara strămoșilor ei, dorind să studieze dialectul mandarin și istoria Chinei. În acest scop, a urmat cursurile Universităţii din Beijing, fiind una dintre puţinii occidentali admiși, timp în care a devenit o maoistă înfocata. Acest termen s-ar traduce printr-o admiraţie desăvârșită faţă de sistemul comunist condus de Mao Zedong, unul dintre cele mai cunoscute exemple de regim totalitar manifestat în secolul XX. Din dorinţa de a se integra, de a scăpa de eticheta de „străin”, ea respectă întru totul regulile care i se impun, chiar dacă asta înseamnă să-și trădeze o colegă de facultate. În 1973, pe când se plimba pe lânga Lacul Fără Nume, în apropierea Universităţii, o altă studentă i se confesează, spunându-i că vrea să plece în America. Din cauza sistemului politic, plecarea din ţară era interzisă, la fel și criticile la adresa regimului. Din proprie iniţiativă, Jan Wong o dă pe studentă pe mâna autorităţilor comuniste și uită apoi de întâmplare. După treizeci de ani, citindu-și jurnalul, conștientizează gravitatea faptelor sale și naivitatea de care a dat dovadă în tinereţe. Între timp, Jan Wong se întoarce în Canada, unde își întemeiază o familie și își desăvârșește cariera de jurnalist, având și un masterat în acest domeniu la Universitatea Columbia.

 

Misiune la Beijing este una dintre cărţile ei, cea pe care o scrie din dorinţa de a prezenta lumii întregi trei lucuri: dezvoltarea uimitoare a Beijingului în a doua jumătate a secolului trecut, drumul ei de la vinovăţie la împăcare și viaţa lui Yin, studenta pârâtă, de la dizgraţie la respectabilitate. Cartea a fost lansată în 2007, cu un an înaintea găzduirii în China a Jocurilor Olimpice de Vara, iar întâmplările relatate au loc în 2006, ceea ce oferă informaţii actuale despre capitala celei mai populate ţări de pe planetă. Găzduirea evenimentului sportiv a condus la demolarea multor clădiri vechi ale capitalei în vederea obţinerii de spaţiu, ceea ce a modificat radical faţa Beijingului. Într-o manieră foarte plăcută, fenomenul este tratat pe larg de Jan Wong în cartea sa. De asemenea, mai este abordată și problema poluării și a lipsei acute de apă, ambele fiind cauzate, în special, de creșterea demografică.

Cele mai intersante informaţii pe care le primim din cele 354 de pagini sunt cele referitoare la etapele prin care a trecut China de-a lungul timpului, dar și cele despre cultura complexă și obiceiurile „rasei galbene”. În ceea ce privește datele istorice, aflăm că Beijingul ( iniţial s-a numit Beiping, adică Pacea Nordică, iar în traducere înseamnă Orașul din Nord) a fost ales capitală in 1406 de către Young Le, unul dintre cei mai mari împăraţi din istoria ţării.

 

Tot el a fost cel care a ordonat construirea Orașului Interzis (Zi Jing Cheng) care, surprinzator, a fost terminat în numai 3 ani! Are 8600 de încăperi, iar arhitectura sa îi uimește până și pe proiectanţii urbani moderni. O idee foarte interesantă este, așa cum o numește Jan Wong, obsesia naţională pentru ziduri. Termenul chang înseamnă și oraș, și zid. Începând cu Marele Zid Chinezesc, care a fost construit pentru a apăra Beijingul de tâlharii nomazi, arhitectura lor este caracterizată de dorinţa de împrejmuire, ceea ce nu este greu de înţeles, căci sunt cunoscuţi ca fiind retrași, poate puţin xenofobi. În ceea ce privește istoria recentă, regimul comunist și-a pus amprenta asupra vieţii cetăţeanului și a înlăturat o mulţime de drepturi și libertăţi, dorind să obţină controlul absolut asupra statului.

 

Economia a înregistrat, până la un moment dat, o dezvoltare exponenţială, însă multe aspecte ale vieţii omului de rând au fost modificate. Raţionalizarea până și a hainelor, interzicerea deţinerii unui animal de companie, lipsa dreptului de exprimare, interzicerea părăsirii ţării sunt numai cateva dintre regulile ce funcţionau în perioada maoistă. Nici în prezent situaţia nu esta una roz, comunismul fiind înca la putere, însa combinaţia de ideologii la care s-a ajuns după masacrul din piaţa Tian An Men din 1989 (guvernul a înnabușit violent revolta poporului, omorând aproximativ 3000 de cetăţeni ce-și strigau nemulţumirile) este rezumată de Jan Wong prin sintagma: Noul oximoron al Beijingului: un capitalist bogat, cu card bancar și carnet de membru al Partidului Comunist.

 

Astfel, capitalismul a ajuns să convieţuiască cu un regim totalitar. Există mall-uri, companii private profitabile, oamenii deţin mașini scumpe și proprietăţi luxoase,  (Beijingul – orașul ce divinizează bogăţia), consumerismul este fenomen naţional, însă comunismul nu a sublimat subit. Așa cum mărturisește și autoarea cărţii, există încă un stat poliţienesc. Poliţia chineză a internetului este faimoasă pentru presupusul număr de 30.000 de angajaţi. Îi arestează pe cei care promovează democraţia prin bloguri și șterg mesajele critice la adresa guvernului. În ciuda controlului pe care statul încă îl mai are asupra cetăţeanului, viaţa omului de rând s-a îmbunătaţit în urma renunţării la ideologia maoistă, această combinaţie între comunism și occidentalism rămânând o metodă eficientă pentru dezvoltarea economică a unui stat.

 

În ceea ce privește cultura vastă a acestui popor, înca din secolul XIII, Marco Polo aducea entuziasmat pe bătrânul continent, în urma călătoriilor în Orient, informaţii despre porţelanuri fine, bani tipăriţi pe hârtie și folosirea cărbunelui. Jan Wong, având studii în acest domeniu, spune că este posibil ca Marco Polo să fi omis să povestească despre ceai, folosirea beţigașelor pentru mâncare sau Marele Zid, întocmai pentru a nu îi face pe europeni să se simtă inferiori. Printre multe alte informaţii interesante, în urma lecturii acestei cărţi am facut cunoștinţă cu două norme ale etichetei chineze. MODESTIA lor este faimoasă, la fel și spiritul mercantil, iar ceea ce m-a uimit este faptul că o persoană care primește un cadou ar trebui să nu îl bage în seamă, să-l pună într-o parte ca semn al modestiei, al faptului că e mult prea umilă pentru a-i trece măcar prin cap că acel dar poate fi pentru ea. De asemenea, prima dată, trebuie să refuzi invitaţia care ţi se face. Dacă cealaltă persoană este sinceră, își va repeta invitaţia de trei ori. În caz contrar, refuzul ritual are rolul de a-i asigura o cale de ieșire onorabilă.

 

Pentru a vă convinge că scrierea lui Jan Wong merită citită și că nu va fi deloc plictisitoare, vă redau două curiozităţi despre societatea chineză pe care le-am întâlnit în Misiune la Beijing : China nu are nicio interdicţie legată de băuturile alcoolice, iar o masă simplă, modestă, presupune patru feluri principale, plus orez și supă. (China, ca și Franţa, ia mâncarea în serios. Ambele culturi gravitează în jurul agriculturii și gastronomiei. Salutul obișnuit de aici este Ni chi le mei you? = Ai mâncat azi?)  Cel mai frumos citat pe care l-am extras este : Soluţiile necostisitoare pentru problemele de zi cu zi reprezintă unitatea de măsură pentru ingeniozitatea unei culturi.

 

Cât despre acţiunea cărţii și dorinţa lui Jan Wong de a o găsi pe cea căreia i-a greșit în tinereţe, nu vă spun decât că Yin Luyi este un model excelent de urmat, puterea sa de a combate presiunile unui stat totalitar fiind un exemplu pentru toţi cei care luptă pentru atingerea unui ţel. Ea nu a renunţat niciodată la ideile sale și a arătat oricui a vrut să vadă că un sistem ce încalcă drepturile omului nu va dăinui.

 

Cu speranţa că v-am făcut curioși, vă invit să citiţi  Misiune la Beijing – Confesiunile unei foste maoiste , căci niciodată nu strică să aflăm câte ceva nou, mai ales când este vorba despre una dintre cele mai dezvoltate civilizaţii ale planetei!

Previous ArticleNext Article

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *