Atitudine

Cum resimțim progresul?

”The test of our progress is not whether we add more to the abundance of those who have much it is whether we provide enough for those who have little.” (Franklin D. Roosevelt)

 

În Dialoguri de duminică. O introducere în categoriile vieții, Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu afirmă că există două tipuri de oameni în lume: cei neștiuți, anonimii, care, din umbră, țin lumea pe orbită și liderii, creatorii, cei care împing lumea înainte. Fără truda tăcută și ritmică a primilor, viața oamenilor n-ar fi existat; fără faptele acestora din urmă, am fi molfăit și astăzi carne crudă într-o peșteră. Este evident că aceste două categorii de oameni fuzionează pentru a face posibil progresul. Însă este extrem de important ca umanitatea să știe unde se află limitele progresului, să îl măsoare înainte că savanții să inventeze carnea virtuală…

Progresul poate să fie, în același timp, de dorit și periculos. În ceea ce privește culturalizarea, înțelepciunea și moralitatea, există o nevoie universală recunoscută de evoluție, pentru ca lacunele condiției umane să fie eliminate, iar problemele ei să fie depășite. Dar cei care au plecat deja pe acest drum al progresului, cei care se grăbesc și care vor să se perfecționeze cu orice preț, ar face bine să se oprească un minut pentru a da o mână de ajutor celor care bat pasul pe loc, celor care nu știu încotro să meargă. Ar trebui să împărtășească experiențele, cunoștințele și scara lor de valori, să scrie în scopul comunicării cu ceilalți, să îi îndemne pe aceștia să citească, să se informeze și să îi ajute să se cunoască. Căci, în definitiv, progresul nu oferă nicio satisfacție celui care îl atinge de unul singur…

Desigur, pentru a tăia de la rădăcină superficialitatea de care ne plângem, dezvoltarea culturală sau morală nu ar trebui să fie o tendință snobistă – mai ales când știm că România poate fi un exemplu bun, deși nu ieșit din comun, al transformării snobismului într-un fenomen social – și nici al unei nevoi disperate de a face din istorie un urcuș în spirală, precum Napoleon, Washington, Einstein, Dali și alte mari personalități ale lumii.

De cealaltă parte se găsesc persoanele care cred că evoluția poate fi un efect al laicizării, al ateismului – posibil să recunoașteți în aceste vorbe mentalitatea occidentală bazată pe dorința de libertate exagerată, libertate care ne va împiedica să ne ameliorăm din punct de vedere moral… De fapt și de drept, ce ar trebui să urmeze? Omul se va reinventa ca propriul lui Dumnezeu? Consumerismul va fi considerat credința supremă, iar profitul va fi rațiunea noastră de a trăi? Vom fi dependenți de obiecte și ne vom închina descoperirilor tehnologice? Pentru că progresul tehnic este o realitate și are toate instrumentele necesare pentru a se manifesta cu o oarecare superioritate… față de credințele noastre tradiționale.

Se vor mai simți oamenii vii sau funcționali când tehnologia va facilita pe zi ce trece mai mult activitățile umane fizice și intelectuale? Căci efortul pe care trebuie să-l depună un adult pentru a tăia un copac va fi o nimica toată pentru un copil, dacă acesta va avea o mașinărie profesională la îndemână. În acest caz, ambiția noastră – în special a celor neștiuți – va dispărea și, cel mai probabil, ne vom simți ca și cum ne-am întoarce în peșteră…

Ei bine, la finalul zilei, este aproape esențial ca fiecare dintre noi să își pună câteva întrebări: Pot fi eu constructorul destinului meu? Sunt cu adevărat pregătit pentru schimbarea pe care susțin că o aștept? Există riscul ca progresul să devină o condamnare? Și-ntre timp, se va fi deschis încă un mall…

Previous ArticleNext Article

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *