Interviuri

La o vorba pe „Caniculă”

Am avut ocazia să îl intervievez pe Sorin Valentin Chiperi, autorul cărţii „Caniculă”: un volum plin de poezii ce inspiră iubire, erotism, informaţie şi multă ştiinţă a unui tânăr învăţăcel student. 

Bună din nou, Valentin! Sper că ai avut o zi minunată până acum pentru a fi „în formă” să îmi acorzi nişte răspunsuri, așa cum numai tu ştii. Aş vrea să începem undeva de la un punct minim, chiar de la 0 : ce te-a adus pe această cale, cea a artei scrise ?

Salut! Mă bucur că am ocazia să îţi răspund la întrebările care urmează să mi le adresezi, dar m-ai luat cam tare de la început. Această întrebare este singura la care prefer să nu am un răspuns.

Ce semnificaţie au poeziile tale ? Care este ideea poetică (tema) cea mai des întâlnită printre poeziile tale ?

Pentru mine, poeziile sunt asemenea shot-urilor. Ai dat shotu’, ţi-ai dat în cap şi ai plecat mai departe. În majoritatea poeziilor caut să surprind iubirea şi erotismul sub diverse forme.

Ştiu că ai şi poezii fără titlu. A fost prea greu să pui o etichetă creaţiei sau ai crezut că nepunându-le un titlu acestea vor fi înţelese altfel ?

Majoritatea nu au titlu dintr-un motiv foarte simplu: nu au nevoie; iar cele care au nevoie atârnă de un titlu care de mai multe ori ar putea fi un vers în sine.

La început , inevitabil, a fost mai greu să porneşti pe acest drum , sau… sper să mă înşel. Cum au reacţionat părinţii, familia şi prietenii când au văzut că începi să te dezvolţi şi pe alt plan ?

Începutul nu a fost greu. Niciodată să faci ceea ce îţi place nu este greu. Majoritatea ştiau de această pasiune, când am început să mă dezvolt au început şi ei să-şi caute pasiunea, văzând cât succes îţi poate aduce. Familia m-a sprijinit pe cât posibil.

Ai avut oameni care să te descurajeze spunând „vei muri de foame dacă vrei să faci asta” sau „nu vei câştigă nici un ban din asta „? Cum ai reacţionat ?

Am avut parte şi de descurajări, dar nu m-au interesat; eram aşa de setat pe filmul meu, încât nu m-a interesat şi nu mă interesează nici în continuare.

Ştiu că sunt anumite gânduri pe care nu le poţi exprima prin cuvinte: ele pur şi simplu există şi te influenţează. Totuşi, o să îndrăznesc să te întreb: unde îţi găseşti, de cele mai multe ori inspiraţia? Te inspiră oamenii?

Toată inspiraţia îmi vine din viaţă mea şi a celor din jur. Scriu despre şi pentru oameni.

Fiind vorba între noi, tinerii artişti, cum îmbini arta cu ştiinţa exactă? Sunt atâtea discuţii contradictorii pe acest subiect – până şi eu cred că artă nu e pentru un om de ştiinţă.

Dacă ar fi să explic într-un mod plastic legătură între artă şi ştiinţă aş denumi-o că fiind un corp de om. Ştiinţa fiind scheletul, iar arta carnea. Una oferă stabilitate, iar cealaltă mişcare.

Iarnă asta a fost cam geroasă, nu a fost tocmai prea călduroasă: de ce ai ales această denumire a creaţiei, ce te-a făcut să te axezi pe acest titlu, respectiv să te opreşti la acesta?

Însăşi titlul volumului exemplifică această idée. Caniculă, pentru mine, simbolizează starea pur afectivă a omului. Imaginează-ţi valurile de căldură pe care le vezi vara în depărtare, privindu-le nu poţi face altceva decât să simţi. Aceeaşi stare am simţit-o scriind poeziile, aceeaşi stare îmi doresc să o simtă şi cititorii pentru că ea aduce o căldură oferită de focul pasiunii.

Spune-mi, te rog, de ce marea majoritate a poeziilor au rimă albă? Crezi că poeziile de acest gen sunt mai promiţătoare şi mai alese de pubicul vizat?

Forma pe care am folosit-o şi o folosesc în poezie, nu are de asemenea nicio relevanţă. Poezia care deschide volumul „Descântec de foc” este o glosă şi respectă în linii mari normele clasiciste. Rima albă pentru mine e tonalitatea şi ritmul în care îmi vin poeziile. Fiecare linie nouă înseamnă o pauză. Fiecare linie are propria ei tărie, e plină de viaţă în sine şi ar fi de ajuns doar ea.

Ai participat la evenimente pe tematici care vizează arta scrisă şi la care să cunoşti alţi artişti ieşeni, sau poate chiar din alte judeţe, şi cu care să formezi, totodată, relaţii de prietenie? La câte astfel de evenimente ai participat? Unde mai putem să asistăm la un recital de poezii?

În cadrul evenimentelor Susţineţi artiştii Ieşeni şi Noaptea scriitorilor mi-am crescut numărul de prieteni, şi folosesc termenul de prieteni şi nu amici, pentru că pe baza vorbei populare cine se aseamănă se adună, nu poţi fi altfel cu cineva care trăieşte viaţa cu aceeaşi pasiune ca şi tine. Alături de ei pregătesc şi pregătim evenimente în fiecare lună în care dorim să arătăm că tinerii sunt interesaţi de cultură, aş putea spune că tăinuiesc o foame pe care literatură din programa şcolară nu o poate potoli. Recent, pe 1 aprilie, am avut  un eveniment în Backspace Bar, iar pe 3 aprilie voi mai face o lansare de carte, neoficială, în Utopia Café de la ora 17:00.

Dacă ai avea ocazia să întâlneşti pe unul dintre scriitorii tăi preferaţi, contemporani bineînţeles, pe cine ai vrea să întâlneşti? Regreţi că nu te-ai născut mai devreme? Ce alt regret mai ai şi cum te dezvolţi personal?

Nu am niciun scriitor contemporan preferat, regret că nu m-am născut mai devreme, să-l prind pe Nichita Stănescu, dar alte regrete nu mai am de nicio culoare, asta pentru că între timp particip la diverse traininguri de dezvoltare personală, iar în timpul liber mă documentez în acest domeniu.

Pe ce te axexi în viaţă şi ce motto crezi că ţi se potriveşte în mod excepţional ?

Am ajuns să-mi ghidez viaţa în jurul poeziei. E că un axis mundis pentru mine şi totul se învârte în jurul ei. Un citat, ar putea fi „Salut! Murim!”- Nichita Stănescu, deoarece surprinde familiaritatea cu care ar trebui să interacţionăm între noi ca oameni, dar şi faptul că trebuie să fim conştienţi de efemeritatea noastră.

Te rog să ne comentezi poezia care te-a fermecat cel mai mult!

Una din poeziile pe care le consider de baza în evoluţia mea artistică e Roll the dice – Charles Bukowski, pentru că ea surprinde kintesența felului în care ar trebui să trăiască oamenii. Să facă ceea ce le place până la capăt, chiar dacă asta la început poate aduce multe situaţii negative.

Ce gânduri transmiţi tinerilor artişti? Dar tinerilor care doresc să se dezvolte pe alte planuri profesionale ?cani1

Tinerilor artişti le doresc să fie conştienţi că talentul lor nu înseamnă nimic dacă ei nu munesc, iar asta se aplică şi în orice alt domeniu. Nu contează în ce direcţie ai înclinaţie, că să-ţi poţi construi muntele pe care, la bătrâneţe, să te odihneşti, trebuie să începi de pe acum să-l construieşti urcând în fiecare zi câte o piatră în evoluţia ta. Citind şi muncind.

Autor: Alexandra Ignat

Previous ArticleNext Article

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *