Boabe de cafea

Climat temperat inspirațional

E primăvară și plouă. E primăvară și avem inspirație. Situată în sud-estul Europei Centrale, România dispune de un minunat climat temperat continental. Jubilez la acest gând de fiecare dată, deoarece avem sezoane pentru toate activitățile. Avem timp și să fim inspirați și să ne cultivăm, avem timp și să ne distrăm și să lenevim, vremea este de partea noastră indiferent de ceea ce vrem să facem.

Unii spun că ar părăsi acest echilibru psihic, cât și climatic, în favoarea unor țări veșnic “calde”. O prostie, în opinia mea! Cum în fiecare prăjitură se pune și un vârf de sare și cum nu există bine fără de rău, așa ar trebui să fie și vremea țării în care alegem să stăm, mai ales noi, care am avut norocul să ne naștem aici. Spun “noroc” pentru că mă simt, într-adevăr, privilegiat să trăiesc într-un loc, în care nu există niciun fenomen natural ce-mi poate pune în pericol existența, iar prezența echilibrului climatic, care rezonează cu echilibrul meu mental mă reconecteaza cu sinele meu pur.

Urăsc rutina și comunul. Îmi place imprevizibilul și abstractul. Prefer să trăiesc în țara mea, unde climatul te învață ciclul vieții: Ne naștem primăvara, devenim adulți vara, culegem roadele muncii noastre toamna, iarna ne odihnim, iar ciclul este reluat. Pe lângă faptul că această diversitate de palete de culori, de temperaturi, de emoții și mirosuri conferă vitalitate mediului și, implicit, vietăților care trăiesc aici, tot ele ne și permit să “gustam” câte puțin din tot ce-i mai frumos, dar și mai puțin plăcut, căci fără dulce nici acru n-ar mai fi.

Ador diminețile de primăvară-vară când e mohorât afară și plouă mocănesc peste bucățile de ciment puse cap la cap ce ne servesc nouă drept locuințe și cămine călduroase. Și sunetul… acel sunet al picăturilor de ploaie ce bat în geam neobosite, greu de remarcat, deoarece mirosul întotdeauna mă îmbată cu puritatea cerească, acel miros de ploaie care îți acaparează camera, parcă nu mai ai nevoie de niciun spray de cameră, sau alte bălării. Și, deși e frig, iar aerul rece adie peste piciorul curajos, care iese din patura ce-ti înconjoară trupul înfofolit de frig, nu închizi geamul de frica pierderii acelei senzații divine. Momente ca acestea le consider perfecte pentru a medita, pentru introspecta, si, de ce nu, chiar a crea.

Vremea mă inspiră. Întotdeauna a făcut-o și ea mereu a reprezentat un element de referință. Chiar și acum, scriu după o ploaie văratică, care a plantat o sămânță de inspirație în mintea mea. Tu ce fel de sămânță ai plantat?

Previous ArticleNext Article

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *