Atitudine

Iluzii-n rutină

Multe studii arată că după terminarea studiilor academice, mulți dintre tinerii români sunt nevoiți să plece în străinătate pentru a munci sau să profeseze în o cu totul altă arie decât cea în care au fost pregătiți. Aproximativ 80% din absolvenți rămân cu diplomele obținute în urma examenului de bacalaureat și a facultății urmate, poate chiar și a masterului, într-un sertar din casă, fiindcă nu își pot găsii un loc de muncă în ceea ce au fost pregătiți să practice după terminarea facultății.

Resimțim rutina de a ne duce la școală, liceu, facultate sau loc de muncă și deși ni se pare uneori că ceea ce facem este diferit nu este adevărat și vreți să știți de ce? Pentru că oricât ni se pare diferit prin faptul că azi e, de exemplu, luni și a doua zi e marți nu e cu nimic diferit dacă nu o facem noi să fie. Mergem pe aceleași rute, programându-ne fiecare secundă din viață deoarece ni se pare că totul trebuie să fie calculat. Purtăm aceleași combinații de haine zilnic, cele în care ne-am dori să ne simțim cel mai bine, dar rareori se întâmplă așa. Ne este frică ca nu cumva societatea să ne critice pentru că e posibil să avem un stil mai diferit. Stăm la aceleași birouri și completând maldere de documente care nu sunt cu nimic diferite de cele de ieri, dar totuși o facem – așa ni se pare normal să fie făcut. Mereu ajungem acasă și ne verificăm telefonul să vedem dacă avem notificări noi, ne mângâiem animalul de companie ce ne așteaptă să ajungem acasă sau pur și simplu ne trântim în patul ce pare că a tânjit să stăm în el așa cum am făcut-o și noi de când ne-am dat azi dimineață.

Fiecare dintre noi are o rutină pe care o respectă zilnic și nu facem nimic să o schimbăm. Nu facem nimic, deoarece ne place ceea ce mai simplu și ne e frică că dacă o să încercăm ceva noi o să greșim și ne pică cerul în cap. Suntem dependenți de tot ce în jurul nostru, iar dacă cineva ar schimba puțin peisajul ne-am pierde instantaneu fiind obișnuiți cu aceeași perspectivă veche ce ni întipărit pe creier. Știu că ți se pare total absurd ceea ce spun acum, dar să fim sinceri acum. Poți să contrazici că ce am spus până acum nu e adevărat? E frustrant că nu poți face, nu-i așa?

E frustrant când știi că nu poți contrazice pe cineva chiar dacă ai vrea.

Suntem dependenți de tehnologie și nu într-un lucru tocmai bun, iar unii dintre noi au nevoie de ea ca de aer. Dacă îi deconectezi de la priza ce le oferă energia ce îi ajută să stea până la ora două noaptea e posibil să aibă un pui bun de somn ceea ce, nu știu de ce, am impresia că e periculos pentru ei. E ca și cum nu ar mai putea funcționa și trebuie să îi reîncarci ca să-și revină. Am devenit așa legați de tehnologie, încât uneori uităm să mai trăim în lumea reală, dat fiind faptul că acolo (aici, de fapt) totul pare mult mai interesant.

Puneți accentul pe realitate, nu pe iluzia realității!

Autor: Alexandra Isac

Previous ArticleNext Article

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *