Boabe de cafea

Iubește tot – I

M-am întrebat de multe ori când, cum și unde o să îmi găsesc fericirea. Fără să realizez cât de multă fericire exista în jurul meu. Căutam… momentul acela de împlinire absolută. Și, cum era de așteptat, niciodată nu îl găseam, mereu era loc de mai bine. Vedem fericirea ca pe o înșiruire de task-uri, iar de fiecare data când le realizam, apăreau altele noi.

Pentru că stă în firea noastră să căutam mereu mai mult; e normal, asta ne face sa evoluam, dar în acest caz totul era doar o mare bătaie de cap.


Poate că ai mai auzit “Fericirea e de scurtă durată!“. Eu nu puteam să concep asta, de fiecare dată când mi se spunea, o negam cu vehemență. Mă frustra și mă ardea pe interior. “De ce? De ce este nevoie să se termine, naiba să o ia de tristețe!“ Am blestemat lucrul acesta atât de frumos de nenumărate ori. Fără sens, fără să realizez cât de minunată este tristețea în sine.

Timpul a trecut și acum știu, tristețea nu a fost și nici nu o să fie nimic mai mult decât un ajutor. Până la urmă, unde începe mereu fericirea ? Acolo unde răul se termină, unde tristețea se sfârșește. Nu are rost să condamni momentele nefericite, căci fără ele cele bune nu ar avea aceeași valoare. Da, fericirea este scurtă, dar este iar și iar, este nesfârșită, este în fiecare moment, în fiecare om și în fiecare clipă.

Previous ArticleNext Article

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *