Actualitate

Plâng, deci sunt român. Nu mai e niciun secret.

Salutări,

Acum un articol (ca să îl folosesc și ca variabilă temporală) i-am rugat pe cei care au citit să ofere o opinie. Spre surprinderea mea, oamenii chiar au făcut asta. Unul dintre cunoscuți mi-a spus :: „Anton, ceea ce scrii tu acolo e dezorganizat și probabil pot spune și eu aceleași lucruri cuiva fix mâine”.

Dezorganizat recunosc că sunt, dar nu și-a dat seama ce compliment mi-a făcut când mi-a spus că se poate exprima identic într-un dialog liber.
Asta mi-am și dorit. Pentru că vreau să exprim totul într-o manieră simplă, ușor de comunicat și mai departe.  Cititorului de mai sus îi răspund astfel: Voința nu înseamnă să spui că vei face ceva, ci tu chiar trebuie să faci acel lucru

UPDATE: AM PRIMIT UN MESAJ FOARTE INTERESANT

Nu știu cum să pun asta mai direct de atât:

Nu mai este un secret pentru nimeni că votul AR TREBUI SĂ FIE SECRET.

Pur și simplu, oricine a fost o dată în viață să voteze a observat că sunt câteva cabine în care intră doar o persoană.
Acele cabine cu draperie sunt oferite pentru a asigura calitatea votului trecută în Constituția României : „votul este universal, egal, direct, secret și liber exprimat”

Prin urmare, de ce am primit tocmai eu un mesaj de la un anume George Matei-Vice Președinte al unui partid poltic din Sector 5 în care sunt rugat să aflu cine va vota cu partidul său și să trimit lista la sediu?

Am fost ales delegat pentru o secție de votare, dar nu din partea lui acestui partid, fiindcă i-am refuzat. Însă refuzul meu, se pare că nu a prea contat pentru baza lor de date, în care mi-au salvat numărul și apoi au arătat singuri că nici Constituția nu este mai importantă decât „‘enteresele partidului”.

Probabil domnul Matei s-a gândit că joc rolul lui Brânzovenescu : „Trădare să fie, dar s-o știm și noi”.

Acum nu știu dacă greșesc, dar pe lângă lipsa aceasta de respect față de cetățenii care vor să-și păstreze secret votul, am putea înțelege mai bine cultura noastră și de ce ocolim legile:

Urmează câteva paragrafe din cartea lui DRAGOȘ BUCURENCI
Despre curajul de a ne lasă văzuți .

Consider că ultimul capitol pe care l-am citit se potrivește perfect cu o zi înainte de alegeri.

„Nu știu dacă ai observat, dar noi românii avem un sport național preferat: plânsul de milă.

Imaginează-ți că atunci când te urci în taxi și începe să se plângă, omul de fapt își începe meciul și vrea să îți arate ție cât de agil trage el la poartă și câte locuri ar mai luAa pe teren, dar el nu o face.
Poate să le ridicăm și unor șoferi de la Uber, nu tuturor, dar să nu îi căutăm pe ei în acest articol , mai des decât o fac politstii oricum.

Pentru noi, romanii, cele mai nefericite intamplari si tragedii ni se intampla doar noua. In afara daca mergi, totul e lapte si miere si conform unui prieten de al meu ” parca si cerul e altfel acolo”.

Culmea e ca cele mai multe pareri din acestea sunt formate in urma unor experiente ca turist (timp in care descoperi doar ceea ce este facut pentru om, nu complicatiile statului sau ifosele de zi cu zi) sau mai rau, fara ca nici macar sa fi vizitat acea tara pe care „Romania nu o poate egala”.

„Să nu ne mai facem inimă rea și spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu, hotărât; neamul acesta nu e un neam stricat, e numai nefăcut încă, nu e până acum dospit cumsecade.

Practic, Caragiale nu vizitase Vietnamul ca să poată spune cât de bine o ducem față de acea țara, dar poate și noi ar trebui să nu vizităm doar Europa de Vest și America de Nord pentru a spune apoi”uite domnule, acolo se poate”.

Să ne amintim că am trecut la democrație acum 30 de ani, față de Regatul Unit sau SUA care au secole de existența în acest regim.

Mai mult, nu cumva comunismul a fost mai mult o întoarcere în timp, decât o evoluție?
Dacă da, cei aproape 50 de ani ar trebui să treacă în sens invers nu în sensul normal.

În urma acestor analize, am identificat 3 tipuri de români care coexistă în România:

Prima cateogrie este cea a oamenilor care se plâng de cât de rău merge țara, de câte greșeli a făcut Viorica sau ce prost stăm cu autostrăzile. Totuși, ei doar își pun mâna în cap de la atâta supărare.

Cea de a doua categorie este formată din cei care nu își pun mâinile în cap, ci mâinile în sân:
„Uite domne’, eu pot face mișto de oricare din ăștia, doar da-mi timp să văd ce au mai greșit”. Practic, ei sunt cârcotașii, cei care nu fac nimic, dar sunt atenți la ce fac ceilalți greșit, având grijă să ne semnaleze îndată.

Este ca și cum, orice român din cele două categorii a devenit un om însărcinat cu autopsia deceselor.
El ne spune DE CE nu a mers un proiect, CE a cauzat moartea și probabil și consecințele acestui deces lent pe care îl percepe.

Probabil că vrei să știi care este a 3-a categorie.

Păi dacă nu te regăsești, înseamnă că faci parte din ea. Este categoria oamenilor care au sezisat problema, au vorbit despre ea și apoi au încercat să o soluționeze, apelând chiar la instituțiile care o cauzau. Practic, sunt cei care spun da și chiar fac ceva. Nu cei care poartă cuvântul „da” că un accesoriu pe care îl arată atunci când le e prea rușine să refuze un proiect.

Poate sunt pragmatic, dar deși numărul lor este mic, simț o continuă creștere a oamenilor care își propun și reușesc să schimbe ceva, fie pentru ei înșiși, fie pentru România.

*** AM ÎNCHEIAT CITATUL DIN PARAGRAFELE LUI DRAGOȘ ***

Imaginează-ți că ești un om sărac, care nu are bani nici de o pâine și singura ta metodă de trăi este cerșitul pentru a te asigura că mâine mai respiri. Crezi că te poți plânge?

Desigur că poți , dar totuși, cum hrănesc acele lacrimi stomacul tău și nevoia de a dormi sub un acoperiș?

Arată că poți să te schimbi, și apoi schimbă-ne pe noi!

Există un citat foarte interesant pe tema aceasta:

„Nu poți face lumea un loc mai bun, dacă tu nu îți faci nici patul.”

Mi se pare foarte util acest citat, nu pentru că am început să am mai multă grijă de camera mea, ci pentru că încerc să intervin acolo unde știu că pot ajuta și mai ales acolo unde ceva mă deranjează.


Probabil că ți-ai dat seama că și eu, prin acest articol, fac exact ceea ce spun că fac românii. Mă plâng. Dar mă plâng atât de rău, încât aș putea scoate bani din plânsul meu în aceste rânduri.

Dar nu o fac. Nu profit de timpul tău, ci îți spun că putem scoate mâinile din sân și putem să schimbăm ceea ce nu ne place, nu ne convine și de care ne tot plângem.

Pe 26 mai te aștept pe Strada Baciului NR 4A, daca ești din sectorul 5 la secția de votare unde am fost repartizat ca delegat. Prin urmare, dacă vrei să discutăm mai multe pe subiect sau doar vrei să mă vezi, atunci te aștept cu drag și chiar te rog să vii, în caz că faci parte din cea de-a 3-a categorie de români : CEI CARE SCHIMBĂ, NU PLÂNG — #FACNUTAC

Previous ArticleNext Article

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *